No products in the cart.
Filipine. Sabang. Raul subteran si padurea de mangrove
Sabang – un oras mic, situat la 50 de kilometri de Puerto Princesa, capitala insulei Palawan. Ar putea fi uitat si neimportant, daca in 1999, anul in care raul subteran care se strecoara in apropiere a fost inclus in Lista Patrimoniului Mondial UNESCO.
Turistii rareori raman pe mai mult timp in Sabang. Cea mai mare parte de turisti sunt organizati in grupuri si sunt adusi din Puerto Princesa. Cateva ore la dispozitie pentru a vedea raul, iar unii chiar reusesc sa faca o plimbare in padurea de mangrove, dupa ce sunt condusi inapoi. Deci, probabil din acest motiv aproape nu gasim aici hoteluri. Noi am ramas intr-un hotel decent de pe mal, si acesta era singurul hotel, la acel moment (la nivel de 4 stele), amplasat in aria de 50 kilometri. Adevarat, ca in imediata apropiere se constuia un mare complex hotelier, probabil acum e deja deschis. Alte optiuni de a petrece noaptea in Sabang – inchirierea locului-pat de la localnici.
Vederea ce se deschidea din camera hotelului Daluyon Beach & Mountain Resort.
Centrul Sabang – o zona mica, in care exista un centru turistic, la care se platesc vizitele pentru raul subteran (nu excursia, ci intrarea pe teritoriul Parcului National). Mai exista si o cafenea si o statuie Mickey Mouse.
Aici se afla si debarcaderul, unde turistii sunt dusi pe mare catre raul subteran. Aceste barci fac 1-2 ture pe zi, iar tot restul timpului raman aici.
Ultima statie a transportului public (de la Puerto Princesa) este, de asemenea, aici. Noi am ajuns la Sabang cu jeep-ul, dar exista si astfel de maxi-taxi. Exista un program de lucru, dar nimeni nu il respecta.
Aici se termina drumurile din Sabang, prin urmare, a trebuit sa mergem pe jos la hotel prin nisipul umed, care nu se afla tocmai aproape. Valizele au fost ingramadite pe umeri, rotile valizelor in astfel de circumstante sunt complet inutile. Atata timp cat mergi, esti ademenit de localnici la masaj, acesta este facut direct sub palmieri, pe sezlonguri special amenajate.
Sunt doua cai de a ajunge la raul subteran, o cale simpla si scurta – cu aceleasi barci, de care am vorbit mai sus, si o cale lunga si grea – pe jos prin padure. Am decis sa mergem incolo pe jos, iar inapoi cu barca.
In primul rand trebuie sa trecem prin periferia neincantatoare a Sabangului.
Prin gospodariile localnicilor.
Domeniul principal de activitate, in ciuda dezvoltarii turismului, ramane, de asemenea, pescuitul.
Unii in acest scop detin o barca.
Unii dispun de pluta din bambus.
Uneori apare cate un panou cu inscriptia: “Bine ai venit. Tour cu barca la padure de mangrove.” Aproape de panou ghizii jucau in ceva asemanator cu dame.
In acest timp, maimuta deschidea o nuca de cocos si manca continutul ei, scuipand coaja pe capetele trecatorilor.
Mangrovele constituie un amestec de plante, in principal arbusti si copaci, care se dezvolta in zona de variatie a nivelului marii din cauza mareei, intre nivelul fluxului si cel al refluxului. Apar in zona estuarelor. Se dezvolta sub forma de hatisuri dese de arbusti, uneori sub forma de arbori de 30 m care sunt intotdeauna verzi. Ele ocupa locurile adapostite de bataia vanturilor, adica golfurile si estuarele linistite. Prezinta radacini adventive in forma de catalige cu rol de fixare a arborelui, dar au si radacini respiratorii. Sunt raspandite in doua mari regiuni geografice: regiunea de est cu tarmurile tropicale umede din sudul si sud-estul Asiei, nord-estul Australiei, sud-estul Africii si regiunea de vest cu vestul Africii, tarmurile tropicale din estul Americii Centrale, sudul Americii.
In acest loc raul, pe care a crescut padurea e inca larg, dar, in curand, ne vom schimba directia spre canalul din dreapta si vom pluti acolo, ca in tunel.
Demn de vizitat locul. Mai tarziu ne-am plimbat printre mangrovele de Borneo si comparativ, pot sa va spun ca aici e mult mai interesant.
Privind mai aproape, puteti vedea unde se termina radacinile-tentacule si unde incepe reflectarea lor in apa.
Un exemplu rar de o pasare de prada.
Ghidul nostru (el este si barcagiul) ne arata seminte si rasaduri de copaci.
Si, de asemenea, delicatese teribile, viermi deliciosi si scumpi, care se gasesc aici.
Cu siguranta deliciosi, dar nici chiar eu nu am indraznit sa ii fac companie.
Noi coboram pe malul opus al raului si mergem mai departe.
Mai departe se ridica piedici muntoase si taie posibilitatea de a naviga de-a lungul coastei. Puteti alege din doua cai: una se numeste Trail Monkey (traseul maimutei) si cealalta Trail Jungle (de la cuvantul jungla). Ambele se intind pe o lungime de aproximativ cinci kilometri. Noi am ales cea care promite jungla. Traseul este batatorit si marcat, nu reusesti sa te ratacesti.
In unele locuri exista si poduri.
In paralel cu noi merg furnicile. Ele au ales cel mai convenabil traseu, nu pe pamant, printre nenumarate obstacole, ci pe balustrada.
Maimute am mai intalnit. Dar aceste maimute ne-au atacat la capatul drumului. Cu tipete din toate partile, ne urmareau de pe crengile copacilor si stancile din jur cu sirurile, compuse din 20 si mai multi indivizi. Mai mult decat atat, nu aveam bete ca sa ne aparam. Apoi comportamentul meu a fost inexplicabil, am strigat furios la ele: “Acesta este teritoriul meu!” Si a avut efect. Maimutele s-au calmat, una dintre ele a suierat cu decenta si dupa s-au indepartat toate in diferite directii.
Ele sunt inofensive si dragute numai la prima vedere.
In sfarsit am ajuns la mult asteptatul rau subteran. Si apoi, brusc, o multime de oameni, adusi cu barcile din piata centrala din Sabang. Ocupi loc, obtii o vesta si instructiuni, si apoi intri intr-o barca (de preferinta sa stai in fata, atunci vi se ofera o lanterna mare, si luminezi cu ea in intuneric) si intram sub pamant – o excursie in stilul Indiana Jones.
Asa arata gura raului subteran:
Siruri de pesti mici, la intrarea in pestera.
Raul subteran din Puerto Princesa. Zona in care se alfa este creat Parcul National al raului subteran din Puerto Princesa (Puerto Princesa subterane River National Park). Parcul este situat in apropierea crestei muntoase Saint Paul. El este limitat de Golful Saint Paul si raul Babuyan. Administratia orasului supravegheaza parcul. Anterior, el a fost, de asemenea, denumit raul subteran Sf. Paul sau Parcul National al raului subteran Sf. Paul.
Parcul este situat in zona dezvoltarii carstice. Acest rau se strecoara sub pamant, intr-o pestera catre Marea Chinei de Sud. Lungimea sa – aproximativ 8 km. Pestera are mai multe grote de dimensiuni mari, aici gasim, de asemenea, multe formatiuni de stalactite si stalagmite. Un rau asemanator este recunoscut pe Peninsula Yucatan din Mexic, dar acesta este considerat ca fiind cel mai mare.
O fasie ingusta de lumina dintr-o grota mica, prin care ajungem in interior, in curand dispare, deasupra capetelor noastre a trecut un stol de lilieci – casa mai buna pentru ei nu cred ca exita.
Ochii nostri erau tintiti catre tavanul pesterii. Desigur, este aproape imposibila fotografierea in intuneric, plus ca barca se leagana in miscare. Deci, va spun din prima, ca pozele nu zic aproape nimic despre acest loc. E necesar sa vizitezi si sa vezi aceste sali uriase de zece metri inaltime si coridoarele lungi si inguste.
La capatul tunelului a aparut lumina si in curand am iesit din pestera.
In plus fata de excursiile de grup sunt disponibile si cele individuale, ele dureaza mai mult si includ vizitarea coridoarelor din adancurile pesterii, care in grup se exclud. Acum, eu nu-mi mai amintesc de ce nu am luat o vizita individuala, poate ca era prea scump, dar cred ca pentru astfel de impresii nu trebuie sa economisesti.
Aflandu-ne iar pe tarm, am vazut imensele soparle – varan, care s-au inmultit de la mancarea data de turisti si care cu nerusinare se plimba prin zona, precum si maimutele omniprezente, care se bat intre ele de la pungile practic furate de la turisti.
Dupa am mers sa cautam o barca catre Sabang. Aceasta s-a dovedit a fi ca nu este atat de simplu. Nimeni de aici nu supravegheaza si nu sta sa caute un turist pierdut. Barcile ii asteapta pe cei care au venit cu barca din oras si ii duce inapoi. In general, noi am ratacit mult printre barci, si in cele din urma am dat de echipa de turisti de la hotelul nostru si cu ei ne-am intors. Dar cineva ar putea sa aiba ghinionul, si apoi va trebui sa se intoarca pe jos pe acelasi drum prin padure si arbustii de mangrove. Noi eram epuizati de oboseala.
P.S.
Decorul unei cafenele:
Inelul de baschet. Nu imi pot imagina cum poate o minge sa se dezbata de la nisip, dar in inel se pot arunca nuci de cocos.
Add Comment